Expresul de Ungheni

Au trecut şi cele cinci zile de sărbători. Cine ca cine, dar unghenenii le-au sărbătorit din plin. Au ieşit în stradă cu miile, mai ales în orele de seară, cînd au venit atît artişti din capitală, cît şi artişti autohtoni să le încînte auzul şi privirea.
Mai prost am stat cu prezenţa la manifestările oficiale. 27 august – Ziua Independenţei. Acum 19 ani, în această zi a fost constituită, oficial, Republica Moldova. Sute de mii de oameni ieşiseră atunci, pe Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, să ceară independenţa. Cu icoane, în genunchi... Au fost trăiri de maximă intensitate.
Acum, vin s-o sărbătorească doar cîteva sute, în cel mai bun caz. Vin, în majoritate, angajaţi ai instituţiilor publice, ai instituţiilor de stat, mînaţi de şefii lor. Moldovenii au altă treabă – reparaţiile în locuinţe încă nu s-au terminat. Ce nevoie au ei de independenţă, de suveranitate, de limbă?
Îl ascultam, în aceste zile, pe scriitorul Andrei Strîmbeanu. Mare lucru a spus: „Ca să conştientizezi cine eşti şi ce limbă vorbeşti trebuie să faci un efort intelectual”. Asta e! Dar cine să-l facă? Preferăm să facem eforturi fizice – să cărăm pietre, să vopsim, să zugrăvim, să scuturăm covoare. Preferăm să facem eforturi pecuniare sau, mai pe înţelesul tuturor, să cheltuim mii de lei pentru vopsele, fotolii, dulapuri etc. Ce treabă avem cu independenţa, cu limba noastră cea română?
Am mers pe străzile Ungheniului în aceste zile de sărbătoare. Chiar am analizat cu atenţie ce se întîmplă. O mică stradă, cu doar cîteva case – Veronica Micle. Să vedeţi ce activitate mai era! Undeva se auzea un aparat de sudat. În altă parte – cineva bătea din toată inima nişte cuie. Mai departe – grămezi de nisip şi piatră. Astea-s sărbătorile la moldoveni.
Am căutat de asemenea să văd arborate drapele. Aşa cum se face în ţările civilizate, acolo unde lumea ştie ce înseamnă patriotism, acolo unde lumea se mîndreşte cu tot ce are mai bun. 
Am dat de unul – arborat deasupra unei întreprinderi mici din Ungheni (vezi pagina 8). Felicitări, domnule Nicolae Ţăruş, pentru acest gest minunat. E prima rîndunică şi, cine ştie, la anul poate vom vedea mult mai multe drapele arborate. Şi mult mai multă lumea în piaţă, participînd la manifestaţiile oficiale, nu doar la concerte.